Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare
de Suzanne Collins
E dimineata in care incepe a zecea editie a Jocurilor Foamei. La Capitoliu, Coriolanus Snow, un baiat de 18 ani, se pregateste pentru singura lui sansa la glorie, ca mentor in Jocuri. Casa Snow, candva mareata, a decazut, iar soarta ei atarna de posibilitatea firava ca tanarul Coriolanus sa fie mai fermecator, mai istet si mai abil decat colegii lui ca sa ajunga mentorul tributului castigator.
Dar norocul nu-i surade. A primit sarcina umilitoare de a fi mentorul tributului feminin din Districtul 12, cel mai de jos dintre cei mai de jos. De acum destinele lor sunt ingemanate - fiecare decizie luata de Coriolanus poate duce la un avans sau la un esec, la triumf sau la tragedie. In arena, lupta se va da pe viata si pe moarte. In afara arenei, Coriolanus incepe sa simta compasiune fata de soarta tributului sau. In plus, va trebui sa puna in balanta nevoia sa de a urma regulile si dorinta de a supravietui cu orice pret.
Este o carte despre lupta pentru putere, una dintre cele mai expresive din câte mi-a fost dat să citesc. Personajul principal, Corio, este atât de bine conturat, însă personalitatea sa face ca încadrarea sa în categoria personajelor bune sau în categoria personajelor rele, să fie foarte dificilă. Mediul în care trăiește este foarte ciudat, iar lupta dintre Capitoliu ( zona sa natală) și districtele din jur îi înfluențează foarte mult dezvoltarea. Faptul că este ales mentor într-un joc sângeros între tinerii din districte, organizat de Capitoliu, îl face să decurgă la mijloace nu tocmai acceptabile, trișând și manipulând pentru a-i asigura succesul fetei căreia îi este mentor. Fata se dovedește a fi o eroină, cu o personalitate puternică și mult curaj care reușește să iasă de sub influența Capitoliului
